Întreprinderea de Piese Radio și Semiconductoare (IPRS) Băneasa
IPRS (Întreprinderea de Piese Radio și Semiconductoare) Băneasa a fost o companie producătoare de componente electronice și aparatură electronică și electrotehnică din România. A fost înființată în anul 1962.
Compania se întindea pe o platformă de 14 hectare în inima Pădurii Băneasa, în zona complexului actual de vile din Pipera. În anul 2006, IPRS Băneasa, devenită după 1990 Băneasa SA, avea în proprietate două terenuri 118.845 mp în Voluntari și 2.498 mp în Sectorul 2 din București, evaluate atunci la 20 milioane de euro.
A fost înființată prin hotărârea Consiliului de Miniștri nr. 438/1962 prin care se preciza că obiectul de activitate este “fabricarea de componente electronice pasive și semiconductoare”. A fost o întreprindere de stat de importanță republicană aparținând MICM (Ministerul Industriei Construcțiilor de Mașini), fiind subordonată CIETC (Centrala Industriei Electronice și Tehnicii de Calcul).
Primele ateliere de producție au fost organizate în incinta uzinei “mamă” Electronica din str. Baicului 82, la etajul II al corpului 20, pe o suprafață de cca 4.000 mp. Aici s-au fabricat pentru prima dată în țară tranzistoare de joasă și medie frecvență, diode, condensatoare cu stiroflex și condensatoare electrolitice miniatură
IPRS Băneasa – Scurtă istorie
Petru Dan, în „Școala românească de micro- și nanotehnologie”, Editura Academiei 2018
Întreprinderea de Piese Radio și Semiconductoare din Bucureşti, cunoscută sub numele de IPRS Băneasa, a fost principalul producător de componente electronice din industria României, furnizor major pentru cele mai importante ramuri industriale din țară: electronică, calculatoare, automatizări, electrotehnică, comunicații, industria auto, acționări, construcții, chimie, siderurgie, transporturi CFR, agricultură etc. În timp,IPRS a devenit și exportator semnificativ de componente și dispozitive electronice. Marca IPRS Băneasa a fost înregistrată la OSIM în 1968.
IPRS Băneasa a luat ființă în luna iunie 1962 prin transformarea secţiei Electronica II în Unitatea Băneasa a Uzinei Electronica. Primele linii de producție (dispozitive cu germaniu și rezistențe) au funcționat la Uzinele Electronica înainte de a fi transferate în Băneasa.
Din 1962, în Băneasa au intrat în funcțiune secţiile 2700 (Componente pasive – condensatoare, rezistențe, cablaje imprimate), 2200 (Dispozitive semiconductoare cu germaniu – diode și tranzistoare, licență Thomson CSF, Franța), Atelierul mecanic-șef, Cabinetul tehnic, Serviciul investiții şi Controlul tehnic de calitate (CTC). În 1966 s-a introdus tehnologia de tragere a monocristalelor, urmată de apariția tranzistoarelor cu siliciu. În 1967, s-a înființat secţia 2100 (Autoutilare) desprinsă din Mecanicul șef, apoi în 1969 secția de sculărie. În acest fel IPRS Băneasa a produs o mare parte din SDV-urile, mașinile şi utilajele de producție proprii. În 1976 s-a înființat Serviciul colaborări, destinat creșterii gradului de integrare în țară a subansamblelor pentru producția proprie.
În 1969 s-a înființat secția 2300 (diode și tiristoare cu siliciu). Profilul secției a fost dat de tehnologia mesa pentru realizarea dispozitivelor de tensiune ridicată. Producția a început cu diode de mică şi medie putere sub licența Silec, Franța. În anii care au urmat au fost dezvoltate diodele de mare putere cu contacte lipite, apoi tiristoarele și triacele de mică şi medie putere, în variante normale şi rapide, în capsule metalice şi de plastic (TO220). Din 1980, gama de produse s-a extins ladiode și tiristoare de mare putere, normale și rapide, în variante constructive cu contacte presate și cu bază plată, cu tehnologie AEG, Germania. În continuare, prin efort propriu au fost concepute și introduse în producție punțile monolitice monofazate și cele trifazate pentru aplicaţii auto, tehnologia originală de iradiere pentru dispozitivele rapide (înlocuind tehnologia clasică de dopare cu aur), dispozitivele cu avalanșă controlată, diodele și tiristoarele de foarte mare putere, în tehnologie presată pe ambele fețe.
În același an 1969 a fost înființat Laboratorul de psihologie, în cadrul Cabinetului de protecția muncii.
În 1970 a luat ființă secția 2400 (Circuite integrate). Primele circuiteintegrate cu siliciu au fost realizate sub licență Thomson, Franța, și erau destinate Uzinei Electronica (pentru aparate de radio și televizoare) şi Fabricii de Calculatoare București. În 1975 a fost introdusă tehnologia planar epitaxială pentru circuitele integrate destinate aplicaţiilor industriale. Au urmat circuite specializate cum ar fi cele pentru microunde, precum și structuri de circuite integrate la cerere.
În 1973 a fost înființat Oficiul de calcul. Dezvoltarea activităților de export a condus la înființarea Serviciului de marketing în același an. S-a făcut export în Franța, Germania, SUA, Italia, Cehoslovacia, Polonia, RDG, Israel.
În 1975 a intrat în producție secția 2500 (Tranzistoare și diode cu siliciu). Spre deosebire de secția 2300, tehnologia dominantă a fost planară. Primele produse au fost realizate sub licență ITT. De la tranzistoare și diode de uz general, de mică şi medie putere, gama de produse și tehnologii s-a extins prin efort propriu către tranzistoare de mare putere, precum şi spre dispozitive de înaltă frecvență şi de microunde.
În 1976 s-a înființat Serviciul colaborări, destinat creșterii gradului de integrare în țară a subansamblelor pentru producția proprie. O parte dintre produsele IPRS au fost transferate în timp către alte unități din țară. Astfel, în 1973 a fost înființată IPEE Curtea de Argeș, care a preluat producția unor game de rezistențe, condensatoare, termistoare. În 1980 producția de circuite imprimate s-a mutat la secţia deschisă în acest scop în Pipera, Bucureşti. De-a lungul anilor s-au depus la OSIM peste 100 de cereri de brevete (de exemplu pentru tragerea monocristalelor de siliciu de diametru mare, punți redresoare pentru aplicaţii auto, dispozitive semiconductoare rapide obținute prin iradiere, celule solare, asperizarea foliei de aluminiu pentru condensatoare, tehnologii de implantare ionica etc.).
După Revoluția din 1989, IPRS a încercat reorientarea și restructurarea producției vizând specializarea și canalizarea resurselor către produsele competitive pe piața liberă şi sustenabile economic. Acest demers curajos a demarat cu succes dar a eșuat pe parcurs sub presiunile sociale ale acelor vremuri. Autoritățile locale nu au susținut în nici un fel după revoluție menținerea și revitalizarea acestui domeniu de producție. IPRS a început să piardă constant din competitivitate, profitabilitate şi piață, neputând face față concurenței acerbe a produselor similare şi tot mai avansate din import. În cele din urmă IPRS a încetat să producă, deci să existe. Astăzi din IPRS a rămas doar o frumosă amintire a unei întreprinderi de elită a industriei românești.
I.P.R.S Băneasa (The Enterprise for Radio Components and Semiconductors) was perhaps the flagship of the Romanian electronics industry during the last four decades of the 20th century. Spun off in 1962 from the main Romanian electronic appliances factory, I.P.R.S. Băneasa had been founded with the clear strategic purpose to become the main supplier of electronic components for the entire Romanian industry and grew up as an advanced industrial holding with products addressing almost all application fields in the Romanian economy. Its production had started based on several licenses acquired from leading international companies. The further development on its own included not only expanding the span of electronic devices and integrated circuits and increasing their performance ranges, but also continuous and substantial scientific research and own design activities which enabled I.P.R.S. Băneasa to enter the highly competitive international market. Moreover, the sustainable creative efforts in this field gave its outstanding specialists the chance to present and publish their results in the most appreciated reviews and even in monograph books. Many new bright ideas became the subject of registered patents. After 1990, when the name was changed in Băneasa S.A, the company was increasingly affected by the economic and political changes: the social pressure combined with the lack of interest of the successive governments left the company without any support to replace worn-out equipment and without defense against robbery of its assets. The former glorious I.P.R.S. Băneasa finally went in insolvency and was closed in 2008. In the meanwhile, many of its most qualified specialists had joined advanced electronics companies abroad, such as in Silicon Valley, Canada, Singapore or the E.U.
This monograph is the first attempt to collect, put together and publish memories about I.P.R.S. Băneasa – its „parents” and promoters, its history, its products and technologies, the highly professional specialists and their contributions, the sad fate which killed the company, as well as some relevant facts which occurred afterward. The monograph was initiated and then coordinated by Eng. Virgil Ioan Gheorghiu who, for several years, had systematically written down a big volume of memorized information, documented data, and even anecdotal stories coming from the times spent in the company. At his call, a number of company mates joined him in this project. Thus the authors succeeded to offer a rather broad and truthful presentation of I.P.R.S. Băneasa. However, the monograph is not a complete historical work nor a homogeneous scientific text. It is rather a collection of personal memories, opinions, documents, and stories of the authors, as accurate as possible after a few decades. It was the explicit intent of the authors to leave the contributions as they have been conceived, without removing possible redundancies or neutralizing the individual writing styles. The monograph is intended to be a tribute to the „heroes” of that unique company, friends, and colleagues with whom the authors shared a major part of their professional careers, enjoyed mutual success, and learned together from unavoidable failures. All in all, it is a grateful tribute to that special professional family.
_____________________
1 Un capitol cuprinzător în limba engleză dedicat IPRS Băneasa, intitulat „Silicon Technology: Industrial Research And Development”, scris de (în ordine alfabetică) Viorel Banu, Radu Coteț, Petru Dan, Tudor Dunca, Virgil Gheorghiu, Adrian Veron și Andreas Wild a fost publicat în volumul „The Micro- And Nanoelectronics School In Romania – A Monograph”, Editura Academiei, 2021. Această lucrare în format e-book este disponibilă la adresa https://www.ideeaeuropeana.ro/ebooks/the-micro-and-nanoelectronics-school-in-romania-a-monograph-ebook/
2 Fondatorii paginii de internet IPRS Băneasa sunt autori ai monografiei menționate.